CE VREI SĂ TE FACI CÂND VEI FII MARE?

ALEGEREA    

            Deci da... cu toții avem o imaginație, oricât ar fii ea de mică sau de uriașă. În majoritatea cazurilor, o folosim fără să ne dăm seama, gândindu-ne cum continuă cărțile pe care le citim, visând ce s-ar putea să mâncăm la micul dejun, etc. Alții creează afaceri grandioase cu ajutorul ei, bineînțeles cu puțin ajutor de la vise.

             Oricum, putem să devenim (aproape) orice ne dorim. De exemplu, dacă vreau să devin scriitoare (cea ce ar cam fi valabil în realitate) pot, dar cu puțin talent, desigur. 

            Ideea e că, dacă ești de vârsta mea (am 10 ani) înțelegi că timpul trece repede și că deja a trecut prima parte a copilăriei, iar tu nu vrei să îngrași porcul în ajun și să te gândești la asta după clasa a XII-a, deoarece, totuși, o astfel de decizie  importantă nu trebuie lăsată pe ultima sută de metri, deoarece devine din ce în ce mai la modă să ai aceeași meserie până te pensionezi. Majoritatea colegilor mei deja în mare ce vor să lucreze.

 PROBLEME CU PĂRINȚII...

       Dacă te crezi singurul copil din țară sau chiar din lume cu această problemă, să știi că nu ești singurul. Problemele cu părinții pe această nu sunt multe, dar sunt cele mai dureroase de care am auzit. Eu știu doar două tipuri de probleme pe această ramură, dar dacă mai există mai multe, nu ezitați să scrieți în comentarii.

       OK, deci prima problemă și cea mai importantă este că unii părinți cred că ei au dreptul să decidă pentru copiii lor totul. Ce-i drept, noi, copiii trebuie să mai fim îndrumați din când în când, dar de la o vârstă, putem să luăm unele decizii, iar apoi treptat din ce în ce mai multe.

       A doua, care nu-i chiar o problemă, este următoarea: unii părinți co sideră că trebuie să începem să ne gândim la asta mai târziu, cum au făcut și ei în copilăria lor. Chestia e că, întâmplător, ambele probleme vin din aceeași cauză: copilăria lor. Parcă ar abuza de vorba "Copilul e oglinda părinților". Nu zic că ar fii adevărat, doar că așa pare prin ochii noștrii. Poate ne vom schimba părerea când vom crește, dar în același timp poate nu. Până la urmă, nimeni de pe Pământ nu știe viitorul cu adevărat, că de nu, viața ar fii cel mai plictisitor lucru. 

  

ÎN CONCLUZIE...

     Orice ai vrea să devii când vei fi mare, ia în calcul următoarele: talentele, atitudinea și visele tale, dar, sigur cel mai important lucru, acultă-ți inima. Gândește-te că în generațiile anterioare, nu ai fii avut aceste libertăți. Așadar zâmbește de fiecare dată când îți amintești de asta!

       Pssst... mic P.S: nu-țifie frică să visezi, deoarece până la urmă acesta a fost visul meu, să scriu, iar acum, uite-mă aici!